Interviu cu Abe Seiseki Shihan 10 Dan Aikido

                                                            Seiseki Abe Sensei, 1995

Următorul interviu cu Seiseki Abe Shihan a avut loc în Dojo-ul lui Steven Seagal Sensei pe data de 11 iulie 1981.

Abe Sensei, cred că pentru prima oară l-ați întâlnit pe Ueshiba Sensei în timpul unei practici misogi înainte de război, corect?

Abe Sensei: Da, l-am întâlnit pe Ueshiba Sensei înainte de război. Înaintea celui de-al doilea Război Mondial, un profesor de medicină de la Universitatea din Tokyo, Kenzo Futaki Sensei, organizase un Misogi-Kai (grup de practică a unor exerciții de purificare). În Ise (lăcașul altarului familiei imperiale dedicat ancestrului lor, Ameratsu Omikami, Zeița Soarelui) era un “misogi dojo” foarte bine dotat. După război însă, altarele și tot ce avea legătură cu kami (zeii) au fost oprimate și bineînțeles că Misogi Dojo a avut aceeași soartă. Mă tem că în prezent acolo sunt birourile unei alte organizații religioase. E păcat, un lucru realmente trist. Futaki Sensei începuse Aikido pe când avea mai bine de șaizeci de ani, era foarte respectat de O-Sensei. Acesta avea 65 de ani pe atunci, iar eu doar 25. Desigur, Futaki Sensei era foarte sănătos.
Îmi amintesc de un misogi-kai din 1941. Practicile de purificare necesitau să mâncăm trei mese pe zi, care includeau cam 4 căni de terci subţire făcut din orez brun și dușuri cu apă rece pentru a spăla impuritățile corpului și minți. Încercam astfel să atingem starea de chinkon (calmarea spiritului). La jumătatea acestei săptămâni extenuante trebuia să aibă loc și ceva amuzant pentru deconectare. În acel moment, un anumit Sensei s-a ridicat și a zis, “voi, tinerii din ziua de azi nu mai ştiţi ce înseamnă disciplină…”, apoi a continuat, “oricare dintre tinerii aici de față crede că mă poate doborî, să pășească în față.” Acestea fiind zise, trei dintre noi imediat s-au ridicat în picioare și au sărit la atac. Nu știu cum s-a petrecut totul, cert e că toți au ajuns pe jos. Apoi li s-a spus să ia un jo și să atace din ce unghi doresc. Acum ei deja gândeau, “Bunicuțul ăsta e rău de gură.” Dar din nou, fără cel mai mic indiciu, mă uit în stânga, mă uit în dreapta, și tot ce văd erau acești trei tineri zburând prin aer. Toată lumea a fost impresionată de aceste tehnici minunate. Cu toții eram foarte surprinși. Mai târziu am aflat că un om miraculos pe nume Morihei Ueshiba preda ceva numit “Ueshiba Ryu Taijutsu” (arta corpului, sistemul Ueshiba), iar dacă dăm vreodată numele lui, va trebui neapărat să studiem această artă. Toate acestea s-au petrecut în 1941. Simțeam că vreau să încerc arta, dar la vremea respectivă nimeni nu știa unde îl puteam găsi pe Ueshiba Sensei.

Interviu cu Kenji Shimizu Sensei

O-Sensei si Kenji Shimizu

Interviul care urmează a fost realizat de către Stanley Pranin în 1988 cu unul din ultimii discipoli direcți ai lui Morihei Ueshiba la Aikikai Hombu Dojo. Kenji Shimizu a pus bazele propriului său Dojo independent în anii '70 la Sangenjaya, Tokyo, numit Tendokan Dojo.

Înţeleg că aţi practicat Judo înainte de a începe Aikido.

La început eram destul de îngust la minte şi priveam Judo ca pe singura artă marţială. Neajunsurile la Judo însă sunt faptul că te loveşti adesea şi nici nu vezi vreun progres pe măsură ce înaintezi în vârstă, când începi să pierzi din puterea fizică. Îmi plăcea foarte mult Judo şi era deprimant să văd cum abilităţile pe care le dobândisem începeau să intre în declin. Acest lucru se poate observa chiar şi la persoane mai tinere.

La ce vârstă aţi început Judo?

Am început să practic Judo în 1953 pe când aveam 13 ani. Eram destul de bun şi am continuat să mă antrenez de-a lungul anilor de studiu la Universitatea Meiji. Pe când eram copil am practicat Judo cu cei din jurul meu şi am devenit mai puternic. Când am mai crescut, capacitatea mea competitivă s-a mărit la rândul ei şi am luptat cu mulţi adversari mai puternici. M-am simţit motivat astfel şi m-am străduit în continuare, dar nu am reuşit să surmontez dificultăţile legate de forţa pur fizică, în faţa unui adversar mai mare decât mine. Din acest motiv am trecut la Aikido şi am devenit pasionat de acesta.