"Intr-o frumoasa zi de vara, un samurai nobil, usor de recunoscut dupa coada lui de razboinic, mansetele metalice, platosa din patru bucati si cele doua sabii traditionale,a intrat cu un pas hotarat si calm intr-un han modest de tara. Ne aflam in secolul al XIV-lea, intr-un sat din marea insula Honshu. Un nor de insecte zbarnaia in aerul fierbinte.
*Samuraiul s-a asezat si a comandat o mancare cu orez. Si-a desfacut partea de sus a platosei si a asezat jos cu precautie si respect cele doua sabii. Era singurul calator din han. Manca, ducand betisoarele la gura, cu gesturi armonioase si precise. In acel moment, s-au auzit hohote de ras.
Trei ronini, razboinici vagabonzi, fara stapan daymio, mai mult banditi de drumul mare decat samurai adevarati, au intrat in sala. Nou- venitii s-au adresat cu grosolanie hangiului, cerand sake, si s-au asezat imbrancindu-se. Sabiile lor scanteiau. Deodata, unul dintre ei l-a zarit pe samuraiul tacut, care manca linistit, precum si cele doua sabii splendide asezate alaturi de el. Banditul le-a facut imediat semn tovarasilor sai. Roninii au schimbat o privire si s-au consultat cu glas scazut. Samuraiul era singur si nu banuia nimic. Hangiul, care nu se ocupa cu indeletnicirea armelor, nu conta. Erau trei. Au dus mana la garda sabiilor, gata de atac. In acel moment, samuraiul nobil a ridicat neglijent betisorul, pe care il tinea in mana dreapta si, cu un gest taios, precis si fulgerator- "Clac, clac, clac!"- a doborat trei muste care ii bazaiau la ureche. Dupa care a continuat sa manance linistit, fara sa ridice nasul din farfurie. Cei trei ronini au lasat trei monede de cupru pe masa si au parasit hanul in tacere.
* Cand un adept al zenului, un invatat, este eliberat de dorinta, de vanitate, de teama, cand "eul" sau dispare, cand este deschis infinitului inlauntrul sau, atunci poate sa invinga fara sabie, fara lupta."
