Cu mult timp în urmă, pe dealurile provinciei Quong Zu, trăia un călugăr Maestru Zen. Într-o zi el a decis să facă un pelerinaj la o mănăstire vecină. Nedorind să mergă în călătorie de unul singur, a hotărât să-l ia şi pe unul dintre discipolii săi.
Și-au început călătoria a doua zi dimineaţa, devreme, şi în adevăratul spirit Zen, au călătorit multe ore fără să-şi vorbească. La miezul zilei au ajuns într-o strâmtoare şi au observat o fată imbrăcată în mătăsuri fine care se gândea să traverseze mai bine strâmtoarea fără să-şi ude hainele.
Imediat bătrânul călugăr a ridicat-o cu o mişcare uşoară şi a trecut-o pe partea cealaltă, după care a lăsat-o jos şi a mers mai departe fără să spună un cuvânt.
Discipolul său, care privise scena, era complet şocat, deoarece, conform principiilor Zen, era strict interzis pentru un călugăr, să vină în contact direct cu altă persoană. A trecut şi el repede şi au mers în continuare în linişte.
La apusul soarelui s-au pregătit să înopteze înr-un loc potrivit. În dimineaţa următoare, după rugăciune şi meditaţie bătrânul călugăr şi discipolul său şi-au continuat călătoria în linişte.
După un timp, nemaiputând să-şi înfrâneze curiozitatea, tînărul discipol l-a intrebat pe maestru:
- Ieri am văzut că aţi încălcat unul din principiile noastre sacre când aţi ridicat-o pe fată şi aţi trecut-o de cealaltă parte. Cum aţi putut aşa ceva ?
Maestrul a raspuns:
- Este adevărat că am făcut ceva ce nu trebuia, dar eşti la fel de vinovat ca şi mine. Eu am pus-o jos pe cealaltă parte, în timp ce tu încă o porți după tine.
Trecerea prin viaţă va fi mai uşoară dacă nu te încarci cu greutăţi inutile.
sursa: Dan Corneliu Ionescu, Enciclopedia de Aikido
